recenzie by Popeasca
Visul unei nopți de vară – Teatrul de Comedie, București
Visul unei nopți de vară – Teatrul de Comedie
Nu mai știu exact câte variante de „Visul unei nopți de vară” am văzut din ’90 încoace – cred că am ajuns pe la a șaptea. Am văzut la Teatrul Mic, Teatrul Național, Nottara (cand era Anca Sigartau juca pe spiridusul PUCk si juca tin minte si Bleontz)… iar alta distributie magnifica la Teatrul Mic 2015, cu Cuzin Toma care interpreta LUNA.
Fff frumoase toate, toate cu farmecul lor, dar sincer: ce am văzut aseară, 14 iunie, la Teatrul de Comedie le bate pe toate. De departe. nu glumesc.
Am râs cum n-am mai râs de la Revelionul ’9o. Sala era în transă, râsul venea în valuri, iar eu mă uitam la scenă ca un copil care nu vrea să se termine joaca. Și nu exagerez cu nimic. Cred ca ma mai duc de vreo 3 ori!
🎭 Dabija rules
Alexandru Dabija a luat textul clasic și l-a făcut să trăiască în prezent. A păstrat magia, dar i-a dat viteză moderna, nerv, umor romanesc și o lejeritate care te face să uiți complet că piesa asta are peste 400 de ani. Și, ce-mi place mie cel mai mult, a lăsat actorii să joace, să strălucească, să se distreze cu adevărat. Se vedea că le place ce fac. Și asta e molipsitor.
🤹♀️ Distribuția – gold!
- Emilia Popescu, pe care o ador din totdeauna, joacă cu o nonșalanță inteligentă. E ca și cum regina lumii vine la tine la masă și bea o cafea cu glumițe. Elegantă, sarcastică, perfectă.
- Iar meșteșugarii… nu știu ce să zic. Pură poezie comică… sunt o trupă de circ shakespearian, în sensul bun. Nu doar că m-au făcut să râd – m-au făcut să mă bucur că sunt acolo. A fost un spectacol în spectacol, cu o “prostie” atât de inteligentă încât am aplaudat ca o fană Beatles la un concert fictiv.
✨ Decor, costume, atmosferă
Costumele au fost fix ce trebuie – nici prea minimaliste, nici împopoțonate – ci suficient de inspirate cât să susțină comedia și să adauge sens. Decorul nu încarcă, ci susține. Iar efectele (inclusiv niște zgomote de împușcătură care au băgat o doamnă de lângă mine în fibrilații) sunt la locul lor.
❤️ În loc de concluzie
Aseară am văzut cea mai bună montare din toate cele șapte „Visuri” pe care le-am trăit în viața mea de spectatoare dependentă de teatru CÂT ȘI CA ACTRIȚĂ dar și urmașă a celui ce a fost unul dintre cei mai buni actori din Romania, unchiul meu, EMANOIL PETRUȚ. Dacă aș putea, m-aș duce și diseară. Și mâine. Și-aș aduce și prietenii care zic că „Shakespeare e greu”. Nu, nu e. Nu când îl joacă oamenii ăștia.
Recomand cu toată inima. Și cu tot râsul pe care încă îl mai am în obraji.
